Frustrari comune

Noi cei de acum nu suntem cine ştie ce diferiţi de sclavii, iobagii sau ţăranii de altădată. Diferenţa o subliniază consecinţa muncii depuse – atunci oboseală fizică, acum psihică... Şi pentru ce anume? Pentru a trăi... bine. Bine nu trăim, însă speranţa moare ultima şi de la o lună la alta, de la un an la altul, ne amăgim că o vom duce mai bine... Ne întemeiem familii, facem copii şi ajungem cu toţii la ziua când vom spera cu resemnare, uitându-ne la copiii noştrii, ca măcar ei să apuce vremuri mai bune.
Muncim şi degeaba, banii nu ajung niciodată şi lipsa lor ne spulberă visele rând pe rând. Azi o cină în oraş, mâine o electrocasnică, poimâine o vacanţă, urmează maşina, casa, ca în cele din urmă să renunţăm a mai fi noi. Noi, adică visătorii, veselii, încrezătorii, tinerii, spiritualii, amuzanţii, îndrăgostiţii şi entuziaştii... Treptat ne maturizăm sau altfel spus ne întruchipăm în cei mai în etate decât noi – apatici, trişti, goliţi de avânt, umili şi resemnaţi.
Alţii sunt mai norocoşi. Remuneraţia muncii ii ajuta să-şi satisfacă scopurile – şi alţii şi mai norocoşi – care au tot ce vor ba chiar mai mult decât pot cheltui. Nu voi detalia despre cele două categorii pentru că nu mă regăsesc în ele. Însă de ce ei şi nu noi? Ce calităţi au ei şi nu noi nu le avem , ca să trăim bine?! Din nefericire pentru orgoliul unora dintre ei, nu încap toţi pe paginile ziarelor şi nici pe ecrane... ne vom mulţumi însă cu tipologiile celor avuţi la îndemână. Şi mare-i grădina....
Guvernanţii, politicienii – Să fie educaţia ? Sunt absolvenţi de studii superioare, însă în vremurile astea licenţierea nu mai reprezintă mare lucru şi nici nu certifică calităţi intelectuale. Să fie sârguinţa, hărnicia, cea care i-a urcat pe râvnitul piedestal? Mă îndoiesc, de vreme ce în locul iniţiativei din sălile de dezbateri răsună mai degrabă sforăieli... Păi atunci, dacă nu prin şcoală, perseverenţă şi sârguinţă s-au îmbogăţit, cu ce sunt ei mai buni? Oamenii de afaceri – îndeosebi în cazul acestora, şcoala nu e o necesitate, în ascensiunea lor, mulţi dintre ei nu au avut nevoie de o diplomă. Nici măcar de bacalaureat. Vedetele – consacrarea lor nu mai depinde de talent ci de alte aspecte pe care le ştiţi.
Pe aceştia îi vedem la TV, în ziare, pe panouri etc. Ei o duc bine, noi nu. Ce fac ei altfel decât noi, unde greşim de nu mai putem ieşi la limanul lipsurilor noastre? În ambele cazuri – a celor înstăriţi şi a celor mai săraci – există oi albe şi, fireşte, negre. De aceea nu putem răspunde la întrebarea “De ce?”. Însă aici este şi cheia răspunsului – oile negre. Noi ne vom lega de oile lor negre spunând că sunt nişte hoţi, parveniţi, curve, ticăloşi şi mincinoşi iar ei, uitându-se la oile noastre negre vor spune că suntem leneşi. Astfel ne vom amăgi cu gîndul că ei au furat şi au minţit pentru a-şi aduna averi, iar noi ne zbatem în mocirlă pentru că suntem cinstiţi şi harnici. Cât despre ei, în remuşcarea lor, vor aprecia că suntem prea delăsători şi vrem totul mură-n gură. Între timp viaţa merge înainte pe aceleaşi făgaşuri... Ei vor avea în continuare, iar noi vom spera tot mai puţin.

Pfff...cat ai scris...ma mir ca mai gandeste cineva asa...nici nu stiu de unde sa incep...Eu zic ca fiecare e devina pentru cum o duce...daca vrei sa faci ceva si sa ajungi ceva trebuie sa te chinui...orice e posibil...Da na in Romania e mai greu ca in alte locuri si asta e asa din cauza noastra pentru ca nu facem nimic...Asa ca degeaba ne plangem...Nu o sa ne cada nimic din cer..

chiar sunt curioasa, walty, ce am putea face?

Revolutie nu stiu ce poti face tu....depinde de ce vrei ..."Ei vor avea în continuare, iar noi vom spera tot mai puţin"...daca gandesti asa nu o sa ajungi nici unde in primu rand...e coplesitor sa vezi ca esti atat de mic si "neimportant" pentru ei...da daca vrei sa schimbi ceva incearca,chinuie-te...Alta varianta nu e...
Si oricum probabil daca o sa te chinui si o sa ajungi unde trebe o sa devi ca ei... asa ca in concluzie degeaba vrei sa schimbi ceva daca esti singur/a...si despre concetatenii nosrtii nu stiu ce sa mai cred

"Sa traiti bine!" cat de bine?
Fiecare traim asa cum putem ,atat cat ne permitem,atat cat ne descurcam in societatea aceasta!
Sunt multe piedici si probleme ,birocratia ne in greuneaza peste tot,ne dorim sa fim sanatosi sa putem munci,creste copii side a imbatrani decent.

Din păcate, Ioana, tocmai dorinţele astea ne sunt greu de realizat... Dorim să muncim însă foarte greu reuşim să găsim un post corelat cu pregătirea ce o avem, iar dacă avem şansa să-l avem, salariul este mizerabil. Ne angajăm totuşi şi, în încercarea de a ne face treaba şi a supravieţui la locul de muncă, ne pricopsim cu tot felul de boli, multe din ele fiind cauzate de stresul infernal. Însă luptăm, pentru că avem copii de crescut şi vrem să le oferim cât mai mult, însă până la urmă nu reuşim să le dăm pe cât am dori... Şi încet, încet, îmbătrânim prematur din cauza grijilor, vacarmului de zi cu zi. Fericiţi vom fi dacă vom apuca să ne bucurăm de pensie...